Potop și întrebări

Potopul

In urme pribege de crânguri se misca tiptil inserarea. .
Doar câteva frunze șoptesc despre stihii pe cărări …
Creația își privește in oglinda de ceruri toată splendoarea …
Și-n vârfuri de cedri se ascut venite ecouri de mării

Curand se vor vărsa cristelnițele de pe pervazuri de cer…
Peste lumea încâlcita in desiș de vicii in culori fumurii
vocea ei stridentă mutește din glasul aspru de fier…
Asa cum îngheață muguri in răcori cu dinți țurțurii …

Din umbra lumini se naste pe lunca o umbra.
In luna cea roșie fantoma mânjește un chip deșirat …
Și gâzele in dunga-i întinsa nu zboară ci umblă…
Și totul miroase a julitură, a scoarța și a lemn bitumat.

Crescută in ceruri făptura din lemn roșu -gofer…
O cupă de viață ce săruta cu înaltul, latul si lungul, pământul …
Din mână si teslă se naște in lumea cea mare, mister. .
Cum crucea se înaltă sa străjuiasca cu statura, mormântul. .

Ridicat pe scripeți la prova e ochiul lui Noe…
Ce cercetează cerul ce n-a plâns niciodată și lucrează de zor
Ca un artist pictează pe țărână intinsa larga canoe. .
Potopindu-și îndoiala, că nu poate ploua un cer fără nor. .

Mai bate un ic, mai pune cu efort pe margini o bârnă…
Și urca si urca încet pe coastele de trup întărit …
Nimic nu-i la buna întâmplare, nimic fără rost nu atârna…
Și țăndările sar iar lemnul se îmbucă cu cel potrivit …

Asa un an, asa nouăzeci, asa nouăzeci și nouă…
Mâna nu a istovit îndoind trunchiuri ca si olarul lutul pe roată. .
Sub soare si adiere de vânturi bea doar paharul de rouă...
Și da mărturie cu fapta la curioși si hulitorii din gloată…

Încă puțin de senin inca putin de bătut in șindilă. .
De rostuit ușile la cuștile din burta mare de chit. .
Și apoi rânduiți de Sus cu îndurare si milă. .
Vor fi ascunși de mânia, ce Dumnezeu o revarsă cumplit…

Se înalță patriarhul pe vârfuri sa ii se audă glasul bătrân …
~ Pământeni veniți de intrați in loc ales de scăpare. .
Dar vorbele lui fără răspunsuri in poiana dezgolită rămân…
Și după ziua cea lunga, se lasa o neagră si mânioasă inserare. .

Scârțâie ușile cerului și usa corabiei cu usciori se-nbucă…
Resteul coboara din forjă mânuit de preadrept Dumnezeu …
Inchisa e ușa de privirile celor ce geana cu mirare bulbucă…
Și fac de jur-împrejur găoacei din curiozitate careu. .

Și iată -l cum cade ca o sentința întâiul picur de ploaie …
Și inca un infinit îl urmează ca regimente de mare oștire …
Și geme străfundul și cascade din adâncuri se-nfoaie…
Iar marea vine peste țărmuri și n-are in maluri oprire

Urla natura sfârtecată de șuvoaie flămânde ce rup. .
Și oameni fug îngroziți înotând printre valuri de morti…
Vulcane din adâncuri cu seva de ape clocotite erup …
Dumnezeu in mânie își clătește efa de lut, zgâțăind-o de torți

Se arunca unii cu unghiile înfipte in lemnul ce martor le-a fost. .
Zbierătul lor agonie de fiara rănită se aude mai slab și mai slab …
Vietățile lumii se sting înecate sub a potopului rost…
Peste piscuri de munte, sunt câmpuri de scoici și mirosuri de crab. .

Doar arca mai pluteste ca o frunza luată in puhoiul de ape…
Lemnul geme flagelat de urgii cu biciuiri de spume. .
Patruzeci de zile și nopți nimicirea nu a lăsat nimica sa-i scape. .
Nici silinicie, nici aroganta, nici răutatea din tirada de glume!

Întrebările

Peste dantela nesfârșita de ape doar un punct fără de țintă. .
Un fir miscator din cea fost odată un alt univers. .
Cortina lăsată peste istorie e nota aceasta succintă
Sau realitatea aceasta cruda poate avea si un revers? ! …

Dacă am fi fost acolo printre animale speriate și zgomot potop…
Printre promisiuni și ochii speriați a celor din jur…
Ne-am fi ținut cu mâinile încleștate, prin credinta pe scop. .
Sau teama și indoiala ne-ar dus spre zona de mediu obscur? !


Întrebări care nu dor, răspunsuri care nici nu condamnă …
In Instanțe de viața si moarte ridicate in față mereu…
Dar vedem, nebunia moarte și credinta viață, înseamnă …
In pedepsiri și scăpări hotărâte de suveran Dumnezeu

Odata o barca din multe bârne, azi doar doua puse in cruce …
Atunci un Noe care striga din răsputeri, doar aici e salvare …
Azi miii ce vor la Golgota cu Evanghelia a conduce. .
Dar aceași lume împietrită, ce înșelată, refuză și moare

S-a potopit lumea sub ape și acum focul așteaptă sa vină…
Potop de întrebări îți poarta mintea cum arca odinioară. .
Te du omule, și-n cămăruța ta cu evlavie te închină. .
Intra in paza cerească ca lumea sub judecată coboară…

Furtunile se aud tot mai aproape, glasul fatidic, pieire urzește …
Iubirile muritoare de gât si picior te-apuca cu laț incleștat …
Cine aude azi chemarea si intra prin portalul de cruce, trăiește …
Că in rafuiala cerului cu lumea doar Domnul Isus e locul uscat!

Amin!